Un umorist român din Israel

Excelent epigramist şi prozator israelian, originar din România, Petre Cioclu e autorul mai multor volume de proză scurtă sau al unor romane, dintre care amintim: Mâna cu cinci degete, Cu tălpile pe jar, Tentaţii juvenile, Un secret incomod, Jupiteriana, Ascensiuni. Prozatorul Petre Cioclu revine recent cu un nou volum de proză, intitulat Dragile mele eroine (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011), în care adună o o selecţie din cele mai bune povestiri şi schiţe ale sale, dar şi câteva fragmente din romanul Tentaţii juvenile. Din păcate, numele prozatorului născut la Ungheni-Târg (în Basarabia), în 1928, ca fiu al unui funcţionar la Poşta Română, circulă destul de rar pe la noi. Dicţionarul literar al Academiei Române îl trece, inexplicabil, sub tăcere, în ciuda indiscutabilului talent al umoristului. O explicaţie posibilă a acestei omisiuni e şi faptul că prozatorul trăieşte de câteva decenii în Israel, la Kiriat Yam, unde s-a stabilit cu familia.
Petre Cioclu este şi unul dintre cei mai activi publicişti din presa de limba română din Ţara Sfântă. A colaborat frecvent la publicaţii precum Orient Expres, Revista mea, Minimum (revista condusă de regretatul Al. Mirodan). A colaborat, de asemenea, la revista Tribuna Kraioth, ce apare sub conducerea neobositului Shlomo David, o publicaţie a asociaţiei evreilor originari din România. A publicat în aceste reviste din Ţara Sfântă multe proze scurte, dar şi epigrame. Practicant el însuşi al acestui gen al ironiei, a selectat cele mai bune epigrame româneşti, publicând o veritabilă istorie a epigramei, „Din istoria epigramei româneşti”, în revista Orient Expres şi mai apoi în Revista Mea. Desigur, ar fi instructiv să publice această antologie personală, cu atât mai mult cu cât în cercurile cunoscătorilor din România numele său circulă ca fiind al unuia din cei mai cunoscuţi autori de epigrame. Doar izolarea în care trăieşte face ca numele său să fie puţin cunoscut în spaţiul de baştină, deşi talentul de prozator îl situează în imediata apropiere a unor scriitori precum Cornel Udrea sau Viorel Cacoveanu.
Mereu imprevizibil, prozatorul acesta ironic, dotat cu un spirit caustic şi tăios, publică acum un volum tematic, Dragile mele eroine (Editura Napoca Star, ClujNapoca, 2011), ale cărui personaje principale sunt femei, de la adolescente până la femei mature, pensionare. Spre deosebire de cele câteva romane publicate recent la noi ce frizează pornografia, semnate de prozatori tineri, Petre Cioclu nu depăşeşte niciodată limitele bunului-simţ, chiar dacă subiectele povestirilor sale sunt îndrăzneţe, neconvenţionale. Printre eroinele noi cărţi sunt şi cele două eleve de liceu, Silvie si Beatrice, cuprinse subit de „febra dezvirginării”. Ca două surori gemene, prietene din totdeauna, Silvie şi Beatrice sunt diferite ca înzestrare intelectuală şi temperament. Silvie e dotată cu o inteligenţă vie şi are un anume talent literar, ce se manifestă în scrierea unui jurnal intim. Jurnalul tinerei amestecă mostre de teribilism adolescentin, cu observaţii subtile şi ironice. Comparabil cu Elevul Dima dintr-a şaptea al lui Mihail Drumeş, romanul e o reconstituire a unor întâmplări pline de umor, în care cele două fete cunosc primele frisoane ale erosului. Pornite să devină femei cu orice preţ, adolescentele sunt surprinse în scene colorate de argoul fermecător al unei generaţii dezinhibate, lipsite de pudibonderie. Personaje episodice, masculine de această dată, cum ar fi domnul Emil, un pictor miniaturist, sunt şi ele bine realizate tipologic. Petre Cioclu e un excelent cunoscător al psihologiei adolescentine, mai ales a celei feminine.
Scriitorul îşi alege ca pistă a sondării psihologiei umane punctul de vedere al femeii, adolescente sau mature. Erosul e o treaptă iniţiatică pe care cele mai multe eroine ale prozatorului o parcurg, chiar dacă fragmentar sau strict pe planul imaginaţiei, cu o anume gravitate, dar şi cu mult umor. Printre eroinele sale se numără românce sau evreice originare din România, dar şi din Republica Moldova sau Israel. Numele lor (Rahel, Adela, Baby, Beatrice, Estera, Şoşana, Daniela, Mioara, Marta, Coral, Sara, Sanda, Claruţa, Lili, Flavia etc.) sunt o dovadă a mediilor extrem de diverse pe care prozatorul le exploreză. Tinere, aflate în floarea vârstei, văduve sau căsătorite, psihologia femeii este explorată cu un ochi de expert, Petre Cioclu fiind indiscutabil un om îndrăgostit de eroinele sale. Ipostazele în care le surprinde sunt şi ele extrem de diversificate. Prozatorul reţine, de pildă, cu un ochi cehovian, banala conversaţie a unor “văduve şi pensionare” israeliene, conversaţia lor fiind o “continuă confruntare”, în care “vorbesc toate şi nu ascultă niciuna”(Mână–n mână). Chiar şi când obiectul observat e o pisică, ca în schiţa Tânără, frumoasă, cuminte…, prozatorul e pasionat de constatarea atributelor feminităţii. O banală goană după şoriceii strecuraţi în apartament e un excelent prilej de sondare, aproape freudiană, a abisurilor psihologiei femeii moderne, ca în povestirea Şansa. Indiscutabil, prozatorul român, trăitor în Israel, e un desăvârşit cunoscător al psihologiei feminine, ştiind să observe femeile cu un ochi atent şi plin de umor. Ironia sa nu este niciodată acidă, ci încărcată de o duioşie care-l apropie de proza unui Ionel Teodoreanu. Umorul debordant şi capacitatea de a povesti cu farmec, îl recomandă pe Petre Cioclu ca pe unul din cei mai înzestraţi prozatori actuali. Ultimul său volum, o antologie de autor intitulată Dragile mele eroine, este unul de cea mai bună calitate.