Saint-John Perse în ediţie completă

Aurel Rău s-a impus în cultura noastră nu numai ca un poet de excepţie, cu o remarcabilă contribuţie la înnoirea uneltelor poetice într-o epocă dominată de sloganele proletcultismului, ci şi ca un eseist rafinat sau ca un pasionat traducător. A transpus în româneşte poeţi de mare anvergură, precum Seferis sau Kavafis, a alcătuit antologii, dovedind o mare abilitate în mânuirea unor limbaje extrem de diversificate. Poeta doctus el însuşi, fostul conducător al revistei Steaua ( publicaţie căreia i-a asigurat supravieţuirea în decenii de tristă dominaţie a cenzurii, fără compromisuri ), Aurel Rău a făcut o pasiune specială pentru lirismul arborescent şi solemn al lui Saint-John Perse.
Recent, binecunoscutul scriitor clujean a dat la iveală o monumentală ediţie a poeziei autorului lui Anabase. Deşi chiar poemul amintit a fost tradus încă din perioada interbelică de Ion Pillat, lirica lui Saint-John Perse s-a izbit, la noi, şi de receptări mai puţin entuziaste. E suficient să amintim că un A. E. Baconsky refuza să-l introducă în masiva sa antologie de poezie universală, dovedind o surprinzătoare eclipsă a gustului. Fără îndoială, meritul de a-l fi impus pe Saint-John Perse, în cultura noastră, ca pe o voce de primă mărime a liricii secolului XX îi aparţine poetului clujean. Volumul intitulat Poeme, apărut la editura Echinox (Cluj-Napoca, 2007), este rodul a patru decenii de osârdie a traducătorului clujean, de confruntare cu limbajul fastuos, plin de hăţişuri lingvistice şi de capcane puţin obişnuite. Chinurile şi piedicile traducătorului trebuie să fi fost nenumărate, la densitatea textului originar adăugându-se circumstanţele nefavorabile, venind din zona politicului, după cum subliniază traducătorul în scurta sa introducere (“unele cuvinte, afară din context, trebuiau să guste umbra”). Actuala ediţie a fost precedată de alte două, apărute în 1969 şi 1981, indiscutabil merituoase şi acestea.”Arta complicată, de magician, morfologie şi sintaxă, cu întreaga orchestraţie de rime interioare, asonanţe, aliteraţii, simetrii silabice, motive reluate, refrene, sonuri, elipse, a prozodiei poetului mare, născut în Caraibe în anul 1887, în semnătură cu elemente care îmbină zone şi interferenţe de pretutindeni, înseamnă de atâtea ori, pentru neofit, dezarmare şi interes.” Fraza desprinsă din prefaţa traducătorului, mozaicală, fastuoasă, sintetică, calchiată parcă după structura de verset a poemului lui Saint-John Perse, surprinde sintetic caracteristicile unei poetici care continuă deopotrivă să uimească şi să intrige. De la mitologicul studiu al lui Roger Caillois din 1954, Poetica lui Saint-John Perse, numeroşi exegeţi au încercat să definească şi să reevalueze originalitatea poeziei perseiene. Un studiu de vastă erudiţie, precum cel al lui Christian Rivoire, pune în lumină faptul că structurile narative proprii autorului lui Anabase îi asigură acestuia un loc privilegiat în cadrul poeziei moderne.
Dimensiunea narativă devine o componentă fundamentală în marile poeme Vents şi Amers, cele ce constituie, de altfel, o grea piatră de încercare pentru orice traducător, silit să distingă între forţele dispersatoare ale textului şi cele structurante. Iată cum sună, sub pana atentă a traducătorului român, o scurtă secvenţă din Vânturi: ”Totul de reluat. Totul de spus din nou. Iar coasa privirii, peste tot a o fi purtat! // Un om porni să râdă la galeriile de piatră ale Bibliotecarilor – Bazilică a Cărţii!…Un om la balustradele de sardonix, sub privilegiul bronzului şi alabastrului. Om nu de mare nume. Cine era, cine nu era?” Traducătorul pare să fi fost el însuşi sedus de îndemnul recitirii, al reluării efortului sisific al descifrării textului, conţinut în primul vers al citatului de mai sus.
În încheiere, să remarcăm doar că integrala poemelor lui Saint-John Perse, realizată de Aurel Rău, conţine şi câteva poeme e mai puţin cunoscute în spaţiul românesc, fiind traduse acum pentru prima dată. Splendida ediţie conţine şi traducerea textului intitulat Poezia, o profesiune de credinţă a marelui poet francez. Este, în fond, textul discursului rostit la 10 decembrie 1960, cu ocazia banchetului dat în cinstea laureatului Premiului Nobel. Este un eseu fundamental pentru mai buna cunoaştere a celui ce rămâne una din cele mai originale voci lirice a secolului al XX-lea, un creator ce considera că nimic “din drama timpului său nu-i rămâne străin”. Prin această ediţie, Aurel Rău îşi încununează o admirabilă vocaţie de traducător, contribuind la mai buna cunoaştere a lui Saint-John Perse. Iată o contribuţie românească ce vine în întâmpinarea manifestărilor comemorative dedicate poetului francez, în anul centenarului său, cu o carte menită să descopere cititorilor deliciile unei lecturi sărbătoreşti.