Profesorul Crişan Mircioiu
La vârsta când alţii nu îşi mai găsesc ochelarii de pe nas, profesorul Crişan Mircioiu este de o surprinzătoare vitalitate. Nu cred să existe un eveniment cultural cât de cât important la care Crişan Mircioiu să nu fie prezent. Nu cred că profesorul nonagenar să fi scăpat vreun concert sau vreo lansare de carte bună din ultimii ani. Prezent mai peste tot, Crişan Mircioiu e departe de a se mulţumi cu postura unui spectator pasiv sau a unui ins somnolent. La anii săi, Profesorul ţine şi acum conferinţe, prezintă cărţi şi expoziţii, publică articole şi cărţi. Uluitoarea vitalitate se îngemănează la profesorul clujean cu o vioiciune intelectuală de invidiat. În toate împrejurările, venerabilul profesor emite judecăţi proprii, originale, bazate pe o vastă cultură, de veritabil enciclopedist, pe o curiozitate fără astâmpăr. Dacă unii dintre noi, seduşi de opiul televiziunii sau de drogul manelelor, refuză să mai cumpere sau să citească vreo carte, profesorul se dovedeşte, şi la această vârstă, un cititor atent şi pasionat. Aş povesti aici un mic amănunt, anecdotic, dar extrem de grăitor pentru profilul moral şi intelectual al acestui om de aleasă nobleţe spirituală. Acum un an şi ceva, l-am întâlnit pe domnul Mircioiu la lansările de carte din cadrul Festivalului "Eterna epigramă". Adaug, în paranteză, că Domnia sa este el însuşi nu numai amator de epigrame, ci şi autor de spumoase catrene satirice. Îşi achiziţionase câteva cărţi, iar în criză de mărunţiş mi-a solicitat o mică sumă pentru a-şi mai cumpăra o antologie din scrierile lui Cincinat Pavelescu, ultimul exemplar de pe tarabă. Am constatat, peste puţină vreme, că profesorul parcursese deja volumele cumpărate. Şi mai uimit am fost să văd că profesorul nu a uitat să facă un drum special până în biroul Primăriei, unde lucrez, pentru a-mi înapoia infima sumă cu care am avut onoarea să-l împrumut. Şi de care eu uitasem cu desăvârşire...
Neîndoielnic, ursitoarele au fost generoase cu acest strălucit reprezentant al medicinii clujene. O explicaţie a vitalităţii sale poate să fie şi faptul că deşi profesorul e originar de la Câmpina, unde s-a născut în 1913, familia ilustrului chirurg îşi are originile în zona Braşovului. Strămoşii săi au fost ciobani, ce străbăteau în transhumanţa lor mii de kilometri, departe de casă, luptîndu-se cu capriciile vremii, cu vrăşmăşia oamenilor sau cu fiarele sălbatice. De la aceştia pare să fi moştenit savantul caracterul său puternic şi demn, de om viguros şi răzbătător, care nu se lasă biruit cu uşurinţă.
Indiscutabil, profesorul Crişan Mircioiu este una din marile personalităţi ale şcolii medicale clujene. A fost un chirurg faimos, ce s-a format în mediul academic clujean, dominat, cândva, de staturile mitologice ale lui Iuliu Haţieganu sau Victor Papilian. Ca şi aceştia, a înţeles să fie mai mult decât un simplu medic sau un bun mânuitor al bisturiului. Toată viaţa sa a fost un excelent dascăl, rămânând mereu apropiat de tinerele generaţii. E una din posibilele explicaţii ale tinereţii sale spirituale.
De-a lungul unei vieţi dedicate ştiinţei medicale şi semenilor, a publicat numeroase lucrări de strictă specialitate, dar şi câteva cărţi dedicate unor spirite cu care are indiscutabile afinităţi: Albert Schweitzer (1983), Omagiu Iuliu Haţieganu (1985), Omagiu Victor Papilian (1988), Onisifor Ghibu la a 20-a aniversare a Universităţii Daciei Superioare (2001), Theodore Billroth şi chirurgia (2002). Dintre aceştia, mai apropiat îi este, desigur, Onisifor Ghibu, căruia i-a fost ginere şi a cărui operă, cenzurată, pusă, mulţi ani, sub obroc în perioada dictaturii, a fost restituită datorită eforturilor şi pasiunii de discipol a lui Crişan Mircioiu.
La cei 95 de ani ai săi, profesorul Crişan Mircioiu este un mit viu şi o personalitate inconfundabilă a urbei noastre. Ne uimeşte mereu prin modestie, prin simplitatea sa, necăutată, atât de rară într-o lume a vanităţii şi a orgoliilor deşănţate. Ilustrul nostru concetăţean ne încântă prin generozitatea şi căldura umană a caracterului său, cu atât mai mult cu cât trăim, de o vreme, într-o lume dominată de goana după bani şi bunuri materiale. Prietenos şi fratern în toate manifestările sale, profesorul trăieşte, asemenea vechilor greci, cu sentimentul agorei, al apartenenţei la o mare familie. Patriot, fără excese naţionaliste, Crişan Mircioiu e un om ieşit din comun, exemplar în toate manifestările sale, de savant, de dascăl, de om al cetăţii, de prieten mai mare şi mai înţelept. Fiecare întâlnire cu acest om este o binecuvântare a existenţei şi o certitudine că miracolele sunt încă posibile în lumea noastră. La mulţi ani, iubite domnule Profesor!