Cultura este cel mai mare beneficiu pe care o societate îl poate obţine”

De vorbă cu scriitorul catalan Albert Mestres

Albert Mestres este unul din cei mai reprezentativi scriitori de limbă catalană de azi. S-a născut în 1960. Poet, romancier, povestitor, eseist, traducător, scriitorul este în acelaşi timp un renumit profesor la Şcoala Superioară de Artă Dramatică din Barcelona. A publicat volumele de poezie O res (Sau nimic, 1991), A sac ( La sac, 1999), Tres (Trei, 2001), Llvm (Lumină, 2007) şi Comèdia (Comedia, 2008). E autorul unor texte dramatice care au cunoscut numeroase puneri în scenă, dintre care unele au fost traduse în franceză sau germană. Romane precum Aripi de ceară (1996), A treia persoană ( 2001) şi Pacea perpetuă (2006) şi volumele de povestiri publicate i-au asigurat o excelentă reputaţie de prozator. Este şi autorul unui eseu intitulat Istorie şi tragedie: apropo de evreii catalani (2007).
A tradus din opera lui Sade, Villiers de L’Isle-Adam, Martial, T. Landolfi, C. Nodier, G. Steiner, Fernado Pessoa, A. Baricco, J. Worms, D. Edwards, J.P. Sartre, J.M. Synge, Th. de Quincey, J. Racine şi J. Ford. Nu în ultimul rând, ilustrul scriitor catalan a iniţiat programul de recitaluri poetice Voci paralele, în cadrul celei de-a noua ediţii fiind invitaţi să participe poeţii Ion Cristofor, Letiţia Ilea, Oana Cătălina Ninu şi Aurel Pantea. Recitalul va continua în luna septembrie în patru oraşe din România (Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov şi Bucureşti).
Desfăşurat în perioada 1-11 iulie a.c., turneul a fost organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, al Institutului Ramon Llull şi al Institutului de Litere Catalane.
Cei patru poeţi români au participat, alături de catalanii Miquel Desclot, Christelle Enguix, Maria Antònia Massanet şi Marc Romera, la realizarea unui spectacol în regia lui Albert Mestres, cu participarea actriţei Mireia Chalamanch. Spectacolul conceput şi coordonat de Albert Mestres şi Sofia Fonseca a fost itinerat în Barcelona, Tarragona, Vilafranca de Penedes, Valencia, Badalona şi Palma de Mallorca, bucurându-se de succes. A fost un prilej de a-i solicita lui Albert Mestres un scurt interviu, pentru care îi mulţumim şi pe această cale.

- Stimate Albert Mestres, sunteţi o personalitate complexă. V-aţi afirmat deopotrivă ca dramaturg, poet, romancier, regizor şi traducător. Care e locul pe care-l deţine poezia în activitatea dumneavoastră literară?

- Poezia este coloana vertebrală a scrierile mele. Deşi nu separ prea net munca mea de creaţie ca poet, romancier, dramaturg, fundamentul acestei munci este dat de înţelegerea procesului creativ propriu poetului. Încerc întotdeauna să caut expresivitatea formală a limbii atât în romane cât şi în piesele mele. La urma urmei, cu o mică bucată de hârtie şi cu vârful unui creion se poate scrie o poezie.
Regia este un pasionant travaliu creator, opus scriiturii, pentru că aici nu mai eşti singur la tine acasă, ci trebuie să coordonezi artistic o întreagă echipă pentru a-ţi atinge cu succes obiectivul pe care ţi l-ai propus. Este nevoie de mare concentrare, ceea ce constituie un proces foarte absorbant, dar, care îţi dăruieşte, în acelaşi timp, mari satisfacţii. Deci, cum nu e posibil să trăieşti din propria literatură, regia e o modalitate mai bună de a-ţi asigura existenţa, fiind în plus foarte instructivă pentru un dramaturg.
- Aţi iniţiat şi aţi susţinut un program de cunoaştere a poeziei din alte ţări şi culturi, intitulat „Voci paralele”. Cum s-a născut această frumoasă iniţiativă?
- Cu câţiva ani în urmă, într-o călătorie în Egipt, am cunoscut un arheolog portughez, Sofia Fonseca, care locuia la Barcelona. Întorcându-mă la Barcelona, cum tocmai eram antrenat în traducerea lui Fernando Pessoa, m-am întâlnit cu ea pentru a lămuri câteva probleme spinoase ale traducerii. De la reflecţiile făcute în acea zi, în faţa unei cafele, de la constatările că cele două literaturi peninsulare, catalană şi portugheză, erau adevărate necunoscute s-a născut proiectul Voci paralele, ajuns deja la cea de-a noua ediţie.
- Care credeţi că este rolul culturii, al literaturii în general, în această Europă Unită care vorbeşte acum mai mult de capitaluri, de beneficii şi de criza economică?
- În opinia mea, cultura este cel mai mare beneficiu pe care o societate îl poate obţine, pentru că pe de o parte se creează obiecte care nu existau înainte, adică bogăţie pură, pe de altă parte numai cultura poate într-adevăr ameliora calitatea vieţii bărbatului şi a femeii. Într-o lume globalizată, din care face parte o Uniune Europeană fără frontiere, în care predomină reducţiunea lingvistică, conştientizarea valorii unor limbi mici, cu singularitatea lor culturală, este extrem de importantă pentru a evita pericolul discursului unic.
- În ce măsură credeţi că scriitorul constituie o voce exponenţială a societăţii actuale, care credeţi că ar fi locul său într-o societate în care scara valorilor s-a perturbat foarte mult?
- În societatea actuală, scriitorul a încetat să mai fie o voce ascultată, fiind înlocuit de mass media. Nu-i rămâne decât să fie o voce critică şi insubordonabilă (căci nu e posibil să o faci prin intermediul banului sau al puterii).
-Într-o anumită perioadă s-a vorbit foarte mult de angajarea artistului, a scriitorului. În ce măsură credeţi că scriitorul trebuie să fie o voce activă, atentă la problemele presante ale societăţii actuale?
- Angajarea artistului sau a scriitorului s-a dovedit un mare eşec mare în secolul XX, cu excepţia câtorva mari artişti. Acest angajament politic apasă greu asupra operei majorităţii artiştilor care au avut această opţiune. În primul rând, angajamentul asumat de artist trebuie să fie unul cu opera lui şi cu arta din vremea lui. După aceea, cu propria conştiinţă.
- Trăiţi într-un mare oraş, Barcelona, o metropolă turistică, una ce are o mare vocaţie culturală. În ce măsură această situaţie v-a influenţat scriitura?
- Din moment ce încerc să fac literatură universală, vorbind de la mine de acasă, este clar că faptul de a trăi în Barcelona este foarte important pentru scrisul meu. De altfel faptul de a fi în contact cu turiştii încă din copilăria mea mi-a permis, fără îndoială, să concep o lume mai deschisă şi mai populată cu limbi şi culturi diferite. Permiteţi-mi totuşi să spun că turismul la Barcelona a devenit acum excesiv.
- Cărţile dumneavoastră au fost încununate cu câteva importante premii. Care este rolul unui premiu literar în viaţa unui scriitor?
- Nu am prezentat niciodată vreuna din operele mele într-un concurs cu premii şi nu am câştigat premii decât pentru o carte publicată. Pentru unii scriitori premiile constituie o modalitate de a se întreţine. Pentru mine arta este un duşman al competitivităţii. Premiile fac parte din industrie, nu din domeniul artei.
- Care este locul pe care-l deţine traducerea în cadrul preocupărilor dumneavoastră literare?
- Traducerea face parte din ansamblul operei mele literare. Dar sunt ani buni de când nu mai traduc decât opere care constituie o reală provocare artistică pentru mine.
- Care credeţi că este specificul literaturii catalane în raport cu literatura scrisă în spaniolă?
-Literatura catalană este o literatură naţională, în sensul că nu este dependentă de nici o altă literatură. Ea s-a născut în secolul al doisprezecelea şi este una dintre cele mai bogate în domeniul poeziei, al naraţiunii, al artei romanului şi al gândirii până la declinul politic din secolul al XVI-lea. După o perioadă mai puţin fertilă, cea de începutul secolului al nouăsprezecelea, ea trăieşte o renaştere odată cu romantismul, renaştere ce continuă până azi. Deşi în unele momente au existat anumite apropieri de literatura spaniolă, căile lor, modelele şi scopurile lor sunt diferite şi independente.
-Trăim într-o epocă în care asistăm, din nefericire, la renaşterea unor doctrine teroriste, a neofascismului, a diverselor fundamentalisme. În acest context, ce importanţă are dialogul între scriitorii din diverse ţări europene?
- Necunoaşterea celuilalt şi, ca o consecinţă, dispreţul faţă de el sunt unele din cele mai grave simptome ale timpului nostru, pentru că ele sunt principala sursă a şovinismului şi fundamentalismului. Tot ce se poate face pentru a sparge viziunea monolitică asupra lumii este esenţial.