luni, 9 iunie 2008

Tabletele Sonjei D.Simon

Numele Sonjei D. Simon, eseistă născută la 19 aprilie 1950, la Cluj-Napoca, e cunoscut la noi mai ales datorită volumului Ţie, apărut în 2004 la Editura Clusium. Absolventă a Facultăţii de Construcţii din Cluj, autoarea a emigrat în Israel, continuând să rămână fidelă culturii în care s-a format. Publică frecvent, mai ales în revistele de limbă română din Ţara Sfântă, un gen de eseuri mai puţin convenţionale.
Tot o carte ieşită din comun e şi recentul volum intitulat Mâine a fost astăzi, publicat la aceeaşi editură clujeană în 2007. E greu să încadrezi într-o formulă genul proxim al acestor bucăţi cuprinse în proaspătul volum apărut. Unele par să se apropie mai mult de proză decât de eseu, alte secvenţe par să fie confesiuni mai mult sau mai puţin mascate. Alte fragmente se apropie de reflecţia moralistă sau chiar de meditaţia filozofică. Câte un pic din toate astea se regăsesc în aceste tablete ale unui autor inteligent şi cultivat. Autoarei originare din Cluj nu-i lipseşte nici gustul marcat pentru anecdotă, Sonja D.Simon pigmentându-şi tabletele cu detalii picante sau mici, savuroase bancuri culese din folclorul evreiesc sau din cel universal. Fără prejudecăţi, autoarea nu ezită să se alimenteze din surse din cele mai variate, cum ar fi Internetul, atât de hulit de snobii de ultimă oră. Prin urmare, cartea Sonjei D. Simon nu-şi refuză nici unul din materialele care ar putea da viaţă scrisului, tabletele dând impresia de mic bazar oriental, în care găseşti de toate, câte puţin. Reflexia inteligentă, meditaţia gravă se învecinează aici cu amănunte anecdotice, transcrise în cel mai neaoş limbaj, cules parcă din mahalale Clujului.
Autoarea nu are prejudecăţi, e mereu pregătită să judece cu un ochi proaspăt câteva din maladiile şi problemele epocii contemporane. Poate că termenul de judecată nici nu e foarte potrivit pentru a numi reflecţiile autoarei, ce-şi refuză mereu unghiul de vedere al unui moralist încruntat şi inclement. Cu toate acestea autoarea are judecăţi morale foarte acide când e pusă în postura să denunţe derapajele civilizaţiei. Să dăm o singură mostră, edificatoare pentru modul de a proceda al autoarei. Într-o tabletă intitulată Legile, autoarea meditează asupra raporturilor dintre individul cu pretenţii elitare (aşa-zisul deştept) şi masa indistinctă a oamenilor (turma). Tableta nu îşi refuză totuşi unele concluzii moralizatoare, formulate cu fermitate: „Dacă vrei cu tot dinadinsul să fii original, să înaintezi împotriva şuvoiului, să areţi lumii întregi că tu eşti diferit, nu înseamnă neapărat să-i calci în picioare...
Călcând regulile elementare de convieţuire dintre oameni, stabilite de generaţii, şi impunându-ţi propriile ambiţii egoiste, nu faci altceva decât să-ţi atragi ura oamenilor, iar mai apoi, când se va revărsa împotriva ta, nu vei şti pe unde să scoţi cămaşa. Fiecare faptă îşi are consecinţele ei (efectul fluturelui)...”
Sintetice, aceste finaluri ale micilor eseuri concentrează reguli de bun simţ, fiind formulate parcă pentru uzul unui interlocutor mai tânăr, ca în cazul primei sale cărţi, Ţie (2004). Altădată, scriitoarea israeliană apelează la un citat dintr-un autor celebru sau extrage o învăţătură din textele sfinte. E şi cazul unei bucăţi intitulate Dan, în care scriitoarea radiografiază cazul unui medic ce semnează pactul (faustic) cu Diavolul, al celui care se lasă definitiv înrobit de puterea banului. S-ar părea că autoarea pleacă de la un caz particular, cunoscut direct, dar concluzia vizează nu atât o persoană, cât un principiu general, formulat de citatul extras din Oscar Wilde: „Omul este un animal raţional care întotdeauna îşi pierde cumpătul atunci când este chemat să acţioneze în concordanţă cu principiile raţiunii.”
Toate eseurile neconvenţionale cuprinse în volumul Mâine a fost azi sunt dominate de nevoia de adevăr nefardat, de înţelegere şi explicare raţională a unor obsesii ale autoarei, dar şi ale lumii moderne în general. Poluarea, degradarea morală, teama, singurătatea, arta, moartea sunt doar câteva din temele care provoacă imaginaţia scriitoarei. Să remarcăm că autoarea scrie, în ciuda faptului că trăieşte departe de ţara natală, într-o limbă română bogată, atentă la nuanţe. Lucidă, lipsită de iluzii, scriitoarea are gustul paradoxului, al formulării originale. Noua carte a Sonjei D. Szimon reconfirmă vocaţia unui intelectual autentic, pentru care scrisul constituie nu numai o metodă de interogaţie asupra problemelor lumii moderne, ci şi asupra propriilor opţiuni morale sau artistice.

Un comentariu:

SOARING SOUL spunea...

De atunci mi-au mai aparut 2 carti :" (IN)DIFERENTE (IN)FINITE" si "CLUJUL COPILARIEI MELE".
Stiu ca le-ati citit!
Nu aveti nimic de comentat?
Sonja D Szimon